Formatul este aproape ca al unui spectacol de schițe, în care un cuplu tânăr și captivant, Jill și Ollie, își amintesc cum au reușit să obțină casa visurilor lor. Povestea lor începe când descoperă că au fost selectați într-un program de locuințe care pare să fie sponsorizat de guvern. Întâlnesc o femeie ciudată și atotștiutoare pe nume Miss Dee, care le oferă o proprietate perfectă; singura problemă este că îi lipsesc elementele de bază, cum ar fi apa și electricitatea. Dar când Ollie ucide accidental un vagabond local, casa primește în mod miraculos o bucătărie complet echipată. Treptat, cuplul își dă seama că crearea unui palat domestic, cameră cu cameră, depinde de disponibilitatea lor de a ucide oameni fără adăpost.

În linii mari, sună ca una dintre piesele lui Ionesco din anii 1950, în care un premise absurd este urmărit cu o logică nemiloasă. Dar piesa lui Ridley este mult mai subtilă, în măsura în care arată cum oamenii decenți sunt împinși de disperare să-și sufoce conștiința. Punctul central al piesei este un discurs superb în care Jill, crescută ca o creștină strictă, își exprimă credințele iubirii aproapelui. Treptat, însă, începe să repete toate prejudecățile populare împotriva celor fără adăpost până când se convinge că o bucătărie nouă merită o viață umană.

Michael Billington

REGIZOR: Bálint Botos
SCENOGRAFIE: Blanka-Alíz Bajkó

DISTRIBUȚIE:
Andrei Brădean, Ana Șușca, Réka Szász