Am vrut să fie o baladă a tristeții tăcute, atenuată cu umor
În 1932, când piesa mea a fost prezentată la Berlin, presa aproape unanim a numit-o o satiră a Münchenului și a Oktoberfestului. Nu vreau să insist asupra acestei neînțelegeri a intenției mele, asupra acestei confuzii între poveste și locație.
Nu este deloc o satiră, ci balada șoferului șomer Kasimir și a logodnicei sale. Am vrut să fie o baladă a tristeții tăcute, atenuată cu umor, adică cu această certitudine banală: moartea ne așteaptă pe toți.
Ödön von Horváth
REGIZOR: Bálint Botos
DRAMATURG: Júlia Sándor
SCENOGRAF: Előd Golicza
COSTUME: Sára Luca Jeli
MUZICĂ: László Bakk-Dávid
Cu:
János Szilárd Szabó, Ágnes Keresztes, Attila Diószegi, Orbán Nagy, Tibor Bodea Gál, Gyula Gaál, Zsolt Orbán, Evelyn Budizsa, Tekla Laczkó, Johanna Bándi, Máté Erdei, Zita László, Gergő Frumen, Nándor Poszet,
Ádám Barbara, Denisa Graz, Ingrid Vonház, Erik Vonház
