„Aci, pe iarbă, se-ncinge un ziafet nepomenit în analele celor mai bătrâne republice. Grătarele sfârâie aruncând în aer valuri de miros fierbinte și gras, ca niște altare antice pe cari se ard ofrande unui zeu tutelar. Canalele o dată deschise nu se mai închid. Boloboacele golite se rostogolesc hodorogind departe, ca niște ruginite instituțiuni ce nu mai corespund exigențelor moderne, și, în locul lor, se-mping cu greutate alte boloboace pline, ca niște reforme pe cari le reclamă spiritul progresist al timpului și interesele vitale ale societății.

Ce veselie! ce avânt! ce entuziasm!… A! sunt sublime momentele când un popor martir sfarmă obedele și cătușele tiraniei și, aruncându-le departe, tare de dreptul său, fără ură, uitând trecutul odios, închină des, dar sincer, pentru sfânta Libertate și – te pupă! O!”

fragment din nuvela „Boborul” de Ion Luca Caragiale

REGIZOR: Botos Bálint
DRAMATURG: Dálnoky Réka
SCENOGRAF: Golicza Előd
COSTUME: Jeli Sára Luca

DISTRIBUȚIE:
Király Attila, Kardos Róbert, Honti György, Figeczky Bence, Mikola Gergő, Dévai Balázs, Danis Lídia, Urbán-Szabó Fanni, Maróti Attila, Dávid Enikő, Laczó Glenda