„În anii de după moartea tatălui meu, am petrecut mult timp gândindu-mă la drumul pe care am petrecut-o împreună și la cea pe care am petrecut separat. Cum de am devenit un trădător? Și de ce au devenit victime? De ce nu am amintiri? Ce îmi amintesc cu adevărat? Sau ale cui amintiri mi le amintesc? Ale mele sau ale părinților mei? Când mi-am pus aceste întrebări, am știut deja că sunt un migrant. Un migrant cultural care trebuie să șteargă urmele revelatoare ale trecutului său. Migranții din prima generație fac tot posibilul să uite trecutul, mediul, limba, locul pe care îl părăsesc, pe care trebuie să le uite pentru a deveni migranți de succes. De asemenea, ei trebuie să taie fără milă firele dorului de casă și ale nostalgiei, altfel experimentul va eșua.

Migrantul din prima generație se referă la cea de-a doua generație: trebuie făcut pentru ca lucrurile să fie mai bune pentru ei. În a doua generație, totul se întoarce împotriva lor, secretul iese la iveală. Pentru că nu există nicio binecuvântare în secret, spune Talmudul. Pentru ca migrația culturală să aibă succes în țara noastră, în patria noastră gentrificată, nu este suficient să părăsești satul, trebuie să trădezi lumea țărănească, pentru că nu este prezentabilă. Miroase a bălegar. La întrebarea de ce este așa, am căutat răspunsul în romanul meu autobiografic sau mai bine zis ficțiune limitată, Deposedații”.

Szilárd Borbély

MNEMOSYNE – Evelin Szép/ Ibolya Mészáros
MAMA – Imelda Hajdu
TATA – Hunor Pál
MÁLI – Andrea Tokai
BĂIATUL – Márk Komlódy
SORA – Gabriella Szász
BUNICI, ȚĂRANI, EVREI, ROMI, TOATĂ LUMEA
István Papp, Zsolt Dánielfy, Tamás Garay Nagy

REGIZOR – Bálint Botos
MUZICĂ – László Bakk Dávid
COSTUME – Blanka Alíz Bajkó
SCENOGRAF – Előd Golicza
DRAMATURG – Réka Dálnoki