Mai bine să accepți complicația confuziei decât să aperi o iluzie în numele înțelegerii. Iluzia căreia îi cădem ușor pradă se bazează pe confundarea confuziei subiective cu cea obiectivă. Ca cititori mai mult sau mai puțin naivi ai scenariilor confuze ale lui Kleist, avem tendința de a crede că protagoniștii interpretează pur și simplu greșit situația. Acest lucru ne permite să luăm o poziție fermă împotriva confuziei.

Dar, în realitate, Kleist distruge orice speranță de a ordona realitățile pe care le creează. Dacă, în opinia noastră, personajul se înșeală, putem găsi posibilă o rezolvare obiectivă a problemei, dar, în acest fel, riscăm să rămânem blocați în propria noastră confuzie subiectivă.

Katrin Pahl

REGIZOR: Bálint Botos
SCENOGRAF: Előd Golicza
COSTUME: Blanka Alíz Bajkó

Distribuție:
László Norbert Moșu, Gábor Kolozsi Borsos, Péter Dávid A., Boglár Tamás, Tamara Pascu, Lehel-András Barti, Boróka Barta, Alain Leonard Fodor, Boglárka Huszár