Putem vedea multe exemple despre cât de mult din dramaturgia cehoviană de mai târziu se regăsește în Bezatcovscina – figura protagonistului dezmembrat (viața), cuvintele aparent fără sens care nu sunt strâns legate de replicile anterioare, dar mai presus de toate, simțul infailibil pentru tragicomedie, grotesc, perspicacitatea și descrierea absurdului și abilitatea aproape unică de a echilibra oribilul și amuzantul. Mai mult, nu este vorba doar despre echilibru și proporții: Cehov știe și, poate mai degrabă instinctiv decât conștient în momentul creației, cum ar trebui să se dezvolte aceste contrapuncte grotesci.

Cu cât situația și starea lui Platonov devin mai mizerabile, cu atât mai îndrăzneț Cehov utilizează elemente comice. Finalul, actul patru, este deja plin de acestea, deși – sau mai degrabă tocmai pentru că – povestea avansează spre moartea figurii centrale, eroul.

Annamária Radnai

REGIZOR: Bálint Botos
SCENOGRAFIE: Blanka-Alíz Bajkó
MUZICĂ: Magor Bocsárdi

Ágnes Gajai, István Hunyadi, Cecília Trabalka, Attila Balogh, Réka Fodor, Imre Dobos, József Szotyori, Melinda Pitz, Róbert Kardos M., Hunor Sebestyén, Levente Kovács, Eduárd Szabó, Lóránt Csatlós