Dumbrava (Liget)

Constelații

Restul l-ați văzut deja la cinema

Rândurile din Liget, asemenea unor frunze cu nervuri subțiri, lasă să se întrevadă de unde provine tot ceea ce în această dimensiune – pe care o numim prezent – poate fi văzut.

Textul dramatic Liget de Bálint Botos seamănă destul de mult cu un tufiș verde și bogat; personajele, locurile, conflictele și planurile temporale se mișcă în bătaia vântului, dar toate sunt unite de aceeași rădăcină. Aceasta, într-un anumit sens, constă în familie, apartenență, strămoși și posibilitatea libertății personale. Rândurile din Liget, asemenea unor frunze cu nervuri subțiri, lasă să se întrevadă de unde provine tot ceea ce în această dimensiune – pe care o numim prezent – poate fi văzut.

Bea Kovács

ESZTER: Și atunci mi-a revenit totul. Detaliat. Cum conduc mașina, cum dispar dungile sub mine, cum se apropie acea curbă și cum încep să se ivească copacii. Încerc să viraj la stânga, dar știu că nu am nicio șansă. Ies de pe drum. După aceea, doar flash-uri. Tufișuri, copaci, pete verzi și maro, zgomotul, cum totul trosnește… sau nu, cred că simt cum corpul meu se izbește acolo. M-am răsturnat de două ori, am căzut douăzeci de metri. Nu era nicio urmă de frânare.”

REGIZOR: Bálint Botos
SCENOGRAFIE: Cosmin Matei
COSTUME: Zsófia Gábor
MUZICĂ: Magor Bocsárdi

CU: Zsolt Csepei, Levente Imecs-Magdó, Gergő Mostis, Emőke Pál, Maja Sebők, Júlia Sipos, Udvari-Kardos Tímea

o dramă despre timp și memorie, despre moarte și doliu, jucăușă și profundă, comică și tristă

Este o poveste de dragoste cu un concept înalt – un Sliding Doors la puterea 100 – și multe alte lucruri deodată: o dramă despre timp și memorie, despre moarte și doliu, jucăușă și profundă, comică și tristă. Pune întrebări mari despre existență, scop și liber arbitru, dar, la fel ca baloanele cu heliu din fundal, se simte și ușoară și distractivă.

Afirmă viața, dragostea și camaraderia, chiar dacă se îndreaptă spre moartea de la sfârșitul său. Un adevărat multivers teatral.

Arifa Akbar

REGIE ȘI SCENOGRAFIE: Bálint Botos

DISTRIBUȚIE:
Andrei Brădean, Ana Șusca

Dacă ne uităm la istorie, atunci vedem o istorie a conflictului.

Dar cum a început totul? Dacă ne uităm la istorie, atunci vedem o istorie a conflictului. Și conflictul începe cu răpirea unei fete sau cu sacrificiul unei fete. Și una se transformă continuu în cealaltă. „Lupii negustori,” sosiți cu corabia din Fenicia, au răpit tauropárthenos din Argos. Tauropárthenos înseamnă „fecioara dedicată taurului.” Numele ei era Io. Ca un far care semnalizează de pe munte pe munte, această răpire a aprins rugul urii între cele două continente.

Din acel moment, Europa și Asia nu au încetat niciodată să se lupte, lovitură răspunzând loviturii. Astfel cretanii, „mistreții din Ida,” au răpit-o pe Europa din Asia.

Dar cum a început totul?

Roberto Calasso