Textele dramatice ale lui Ibsen concentrează atenția cititorului asupra interpretării de sine a protagonistului. Aceste texte tind să poziționeze o figură centrală, protagonistul, între două alte personaje, fiecare dintre ele reprezentând o viziune particulară asupra protagonistului: cine este el și cum ar trebui să se comporte. Caracteristic, aceste imagini ale sinelui protagonistului sunt inteligibile în termeni oedipieni. Adică, protagonistul stă între o figură maternă și una paternă. Pe parcursul acțiunii, protagonistul face (sau refuză să facă) un schimb de identificare cu una dintre aceste figuri pentru identificarea cu cealaltă. De exemplu, […]

Stâlpii societății urmărește tranziția lui Karsten Bernick de la identificarea cu o figură paternă la identificarea cu o figură maternă, în timp ce Hjalmar Ekdal, protagonistul din Rața sălbatică, nu face un astfel de schimb. În acest fel, textele lui Ibsen pun în scenă criza oedipiană într-o formă revizuită.

Oliver W. Gerland

REGIZOR: Bálint Botos
SCENOGRAFIE: Bajkó Blanka-Alíz
MUZICĂ: Bocsárdi Magor

DISTRIBUȚIE:
László Mátray, Ágnes Benedek, Márton Szőcs-Torma, Zsuzsa Gajzágó, Zsolt Fekete, Hajnalka Szalma, László Szakács, Zsuzsanna Vass, Dezső Derzsi, Gellért Pignitzky, Levente Nemes, József Kolcsár, Annamária D. Albu, Imola P. Magyarosi